Category Archives: Monumente Istorice

Pe o gură de rai….. Mănăstirea Zosin, un aşezământ religios purificator

Published by:

Mănăstirea Zosin - Turism - Botoşani

Mănăstirea Zosin.

Material realizat de Ostin Alina elevă la Colegiul National Mihai Eminescu Botosani, coordonator prof. Diana Damean 

„Am ajuns cerşetori ai Europei şi ai lumii întregi. Braţul cel mai ieftin de muncă este al bietului român. În ce umilinţă a ajuns neamul nostru creştinesc…. Babilonul, haosul pe care-l trăim noi astăzi nu sunt decât rezultatul tendinţei acesteia de schimbare esenţială a originii noastre,a tradiţiilor noastre,adică a ceea ce ne leagă acum.

  (Părintele Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă)

   Mănăstirea Zosin, situată nu departe de Botoşani, în comuna Băluşeni, este bine observabilă în raiul pădurilor ocrotitoare şi pare a fi printre puţinele locuri sfinte în care, pentru a putea păşi pe acest tărâm, trebuie să cobori în serpentine pe un drum nemodernizat şi imediat apare panorama mănăstirii. Ne apropiem, agale, ca spre un alt tărâm…Nu se aude decât sunetul desluşit şi puternic al clopotniţei care doreşte să îşi mărească audienţa, ecoul fiind auzit la mari depărtări. Străbat valea stingheră şi cu cât înaintez prin pădurea îmbrăcată în straturi imense de zăpadă, acordurile slujbei devin clare, creând starea sufletească pregătitoare. Aceasta să fie mănăstirea de care auzisem,unde mii de pelerini din toată ţara păşesc această poartă măiestuoasă pentru vindecare de boli, purificare sufletească şi credinţă în Dumnezeu…

   Aşezarea monahicească este modestă, fiind compusă din vechea biserică, biserica nouă şi o construcţie recentă ce adăposteşte stăreţia, chiliile călugărilor şi anexele trebuitoare bunei funcţionări a mănăstirii. Intrarea în incinta mănăstirii duce spre un mic heleşteu, într-o curte devălmăşită, în centru construcţia înaltă şi severă fiind croită la aşteptările sufletelor creştinilor.Imaginea clară pe care creştinii o surprind din înălţimea şoselei este pigmentată în alb, albul desemnând puritate, castitate, bunăvoinţă angelică, perfecţiune, asocierea cu Raiul şi calea către acesta.

Ritualul rugăciunilor şi a slujbelor din incinta mănăstirii este unul încărcat de o solemnitate gravă. Prezenţa creştinilor la slujbele organizate cu seriozitate poate fi asociată cu o integrare în trupul lui Iisus Hristos. Majoritatea creştinilor care păşesc pragul acestui lăcaş sfânt trăiesc cu speranţa că vor primi daruri de la Dumnezeu, reuşite şi  succese, dar noi, creştinii participăm la slujbele închinate lui Dumnezeu pentru a arăta că suntem fiii lui

Începuturile mănăstirii

Mănăstirea Zosin a fost ridicată în anul 1740, la început o biserică mică.

Istoria acestei ctitorii boiereşti este veche si zbuciumată. Fiind puţin dezvoltată, de la ea ne-au rămas puţine documente pe baza cărora să-i scriem trecutul. De la început, trebuie să afirmăm că nu putem elucida de unde provine denumirea ei, în legătură cu care se pune o întrebare legitimă: dacă a fost ctitorită de un Başotă, de ce a rămas cu numele de Zosin? De altfel, a avut patru familii de boieri protectori: Başotă, Cristescu, Zosin şi Sofian.

 Forma mănăstirii este simplă, dreptunghiulară. Deasupra uşii de intrare în vechea biserică se găseşte şi astăzi o modestă pisanie săpată în lemn cu litere chirilice, cu următorul cuprins: „Această Sf. Biserică este făcută de D-lui Şatrariu Tudorachi Başută, care se cinsteşte cu Hramul Adormirea prea Sfintei Născătoare de D-zeu, în zilele măriei sale Constantin Moruz, Voievod în anul 1779.

                                Mănăstirea Zosin - Turism Botoşani - Pisania   

Pisania de deasupra uşii bisericii de lemn

     Starea ei actuală duce la concluzia că nu a fost niciodată refăcută din temelii, ci doar reparată. Geamurile simple, mici, dreptunghiulare, câte 2 pentru fiecare latură, amintesc de cele de la casele ţărăneşti din zonă. Zugrăveala este şi ea într-o stare foarte proastă, iar faptul că inscripţiile sunt cu litere latine denotă că ea datează de după anul 1864. Trebuie remarcat aspectul că această pictură este aplicată pe lutul cu care s-au imbrăcat pereţii de lemn ai bisericii. Catapeteasma este simplă, din lemn, iar icoanele de pe ea par ar fi cele din timpul ctitoririi, deoarece sunt aproape şterse şi atacate masiv de carii. Ele au inscripţii chirilice. Pe acoperiş se găseşte un mic turn octogonal care corespunde cu interiorul.

Este de ajuns să privim imaginea mănăstirii pentru a fi transpuşi imediat într-o altă lume a frumosului,a puritaţii,a liniştii,a smereniei. O lume curată, nepatată de atingerea sumbră a cotidianului, puţin cunoscută de noi in profunzimea ei. Creştinii paşesc pe aceste meleaguri pentru purificarea sufletului, în această mănăstire binecuvântată cu credinţa şi har…

Manastirea Zosin….

Reportaj recomandat de Asociatia Judeteana a Profesorilor de Limba si Literatura Română Botosani – www.profesoribotosani.blogspot.ro

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Mănăstirea Popăuţi

Published by:

Mănăstirea_Popăuţi Sursa Wikimedia

      Mănăstirea_Popăuţi Sursa Wikimedia Material realizat de Alina Ostin şi Alexandra Oniga, eleve ale Colegiului National Mihai Eminescu Botosani şi publicat în Revista Gânduri, coordonator prof. Diana Damean.

Sfinţenia nu constă în a face lucruri mari.Ea este,mai înainte de toate o luptă pentru că,în domeniul supranatural,viaţa să nu se stingă :pentru tine constă în a te mistui până la ultima fibră,slijind pe Dumnezeu în locul cel de pe urmă..sau cel dintâi-acolo unde te va trimite El. 

                      Sfantul Josemaria Escriva

                         Mănăstirea Popăuţi

         Pe drumul spre gară,dacă te abaţi pe strada Ştefan cel Mare nr.41 ajungi la un monument istoric cu o vechime de 515 ani,ctitorit tocmai de domnitorul Ştefan cel Mare,Mănăstirea Popăuţi.La început a fost construită ca biserică,sub denumirea de Biserica Sf.Nicolae, zidită pe temeliile unei biserici mai vechi de către domnitorul Moldovei şi făcând parte din ansamblul unei foste curţi domneşti.

     Acest palat iese foarte mult în evidenţă prin frumuseţe şi poţi simţi că totul a fost conceput cu credinţă şi cu  suflet. Atmosfera din interiorul bisericii este una de pace şi linişte duhovnicească stârnită de viaţa curată a călugărilor care se ocupă în prezent de acest locaş de cult.

Lângă biserică s-a aflat un palat domnesc în care poposea Ştefan cel Mare în drumul său spre Curtea domnească din Hârlău. Conform cronicilor,la 22 iulie 1518 a ajuns aici şi domnitorul Petru Rareş. În cursul secolului al XVI-lea,biserica a suferit mai multe modificări. Abia în anul 1626 s-a format satul Popăuţi,până atunci biserica aflându-se în mijlocul codrilor Botoşanilor. Biserica a fost transformată în mănăstire de către călugări,iar după un îndelung proces de restaurare devine un mare loc sfânt cu creştini care se dedică trup şi suflet divinităţii. Deşi restaurată,poţi simţi miresme de trecut şi parcă auzi urmele de paşi ale marelui domnitor sau te gândeşti că în acelaşi loc au îngenuncheat eroi ai neamului românesc. Peste tot în jurul mănăstirii şi în interior domneşte istoria şi respectul pentru patrie. Mănăstirea Popăuţi a fost construită în stil moldovenesc şi este zidită din piatră sub formă de cruce. Materialul ceramic aparţine epocii ştefaniene,deoarece blocurile zidăriei continuă sub fresca asupra căreia nu s-a intervenit. La examinarea zonelor de zidărie impresionează precizia lucrării:materialul este dur,zidăria este plană,cărămizile au feţele regulate,plane,muchiile rectilinii,iar abaterile dimensionale sunt greu de sesizat. Este surprinzătoare rigoarea geometrică a zidăriei originare. Intrarea în biserică se face acum prin uşa cu ancadramente gotice. Pictura interioară a bisericii datează din secolul al XV-lea,ea păstrându-se numai parţial până în zilele noastre. Singurele picturi originale păstrate sunt bustul unui profet de pe peretele nordic al pronaosului şi
  Capetele lui Iisus si al îngerului din altar, scene din Ciclul patimilor Registrul lat al Patimilor,care încinge pereţii ca un imens rotulus de aproape doi metri înălţime, cât şi brâul de medalioane de deasupra, vor constitui caracteristica dominantă a decoraţiei altarului şi naosului bisericilor din veacul din secolul al XVI-lea.

Tot aici se află şi turnul Clopotniţă care are o înălţime de 17 metri şi este zidit din piatră brută, acoperişul fiind confecţionat din şindrilă. Turnul Clopotniţă de la Popăuţi servea ca adăpost în caz de pericole şi este unul dintre singurele monumente care a mai rămas până astăzi de pe vremea domnitorului Ştefan cel Mare.

  Astăzi, creştinii botoşăneni iau parte la slujbele organizate în zilele de sărbătoare în biserica nouă,construită însă fără turle şi care are o formă de navă. Hramul acestei biserici este “Acoperământul Maicii Domnului”,fiind diferit de cel al mănăstirii care este al Sfântului Nicolae.

     Dacă până acum te-ai gândit că Mănăstirea Popăuţi este una la fel ca toate celelalte şi nu te-ai obosit să-i treci pragul,ar trebui să te reorientezi,deoarece o vizită la acest locaş cu siguranţă te va reîncărca cu mai multă credinţă şi îţi deschide noi porţi spre spiritualitate.Reportaj recomandat de Asociatia Judeteană a Profesorilor de Limba şi Literatura Romăna Botosnai ( ALLRO – BT) – http://profesoribotosani.blogspot.ro/

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Biserica “Sfântul Nicolae” Dorohoi

Published by:

Biserica Sfantul Nicolae Dorohoi

Biserica Sfantul Nicolae Dorohoi

Biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi se înscrie în categoria biserilor trilobate construite în ultimii cincisprezece ani ai vieții de către cel mai însemnat domnitor al Moldovei medievale, Ștefan cel Mare și Sfânt. Din punctul de vedere al viziunii arhitectonice, biserica (clădită în 1495) dispune de aceeași structură ca și bisericile Sfântul Ilie din Suceava (1488), Sfântul Gheorghe din Hârlău (datată 1492), Sfântul Nicolae din Botoșani (constuită în 1497), toate dispunând de o bază largă, de un pronaos spațios, dreptunghiular, un naos circular deasupra căruia se ridică o turlă impunătoare în stil moldovenesc. Excelent conservată până în zilele noastre, deși a suferit de pe urma intemperiilor istoriei, purtând și amprenta câtorva restaurări mai puțin fericite, biserica se oferă, iubitorilor de cultură, precum o operă de artă dar și, deopotrivă, ca un lăcaș creștin de cult, de mai bine de jumătate de mileniu. Despre artistul care a realizat pictura (de o calitate componistică și coloristică remarcabilă) nu se cunoaște absolut nimic, ea începând a se dezvălui, ochilor noștri în urma demersurilor de eliminarea a reziduurilor și a stratului de fum ce au acoperit zidurile interioare în ultimele sute de ani, demersuri demarate în toamna anului 2012. Biserica este cu atât mai importantă cu cât însuși voievodul ctitor, Ștefan cel Mare și Sfânt, a poposit, în mai multe rânduri, în casele de odihnă ale curții domnești care o înconjura cândva; de subliniat este și faptul că proprietățile mânăstirii care se îngrijea inițial de acest respectabil lăcaș de cult se întindeau pe o arie considerabilă, cuprinzând comune aflate astăzi în proximitatea Dorohoiului. Imaginea de mai sus redă înfățișarea actuală a bisericii, dobândită, parțial, în urma restaurărilor întreprinse în primul deceniu al celui de-al treilea mileniu creștin.

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter