Mănăstirea Agafton – Tărâm de pace

Mănăstirea Agafton - Sursa Wikimedia CommonsTărâm de pace

Material realizat de Diana Grosu şi Alexandra Oniga, eleve ale Colegiului National Mihai Eminescu Botosani şi publicat în Revista Gânduri, coordonator prof. Diana Damean.

Mănăstirea Agafton este o mănăstire ortodoxă din România, situată în satul Agafton din comuna Curteşti (judeţul Botoşani). Ea se află amplasată într-o zonă pitorească, pe culmea unui deal împădurit (la o distanţă de 8 km sud-vest de municipiul Botoşani). Ansamblul mănăstiresc cuprinde: Biserica de lemn “Sfinţii Arhangheli”, datând din anul 1747, Biserica “Pogorârea Sfântului Duh”( 1838-1843), cele 54 de chilii, 5 fântâni, 2 anexe gospodăreşti şi turnul clopotniţă.

Urme de legendă
   Cum soarele şi-a arătat primele raze după o iarnă crâncenă care parcă nu a mai vrut să plece, într-o zi de vineri când toată lumea îşi declară iubirea, zi de Dragobete, cu un simplu rucsac în spate, am pornit spre Agafton.Un drum, nu chiar dificil, dar destul de anevoios din cauza zăpezii topite care ne făcea să devenim acrobaţi pentru a ajunge la destinaţie. Dar destinaţia noastră s-a dovedit un pic dificil de găsit. Recunosc că vina îmi aparţine, pentru că am cam uitat din drum. Dar Agaftonul are oameni binevoitori care ne-au arătat direcţia cea bună.
Când oboseala ameninţa să ne oprească din entuziasmul avut călătorind, am ajuns pe culmea dealului, de unde se puteau întrezări, semeţe turlele mănăstirii. Atunci am avut sentimentul că tot greul s-a evaporat şi că păşim pe urme sfinte. Restul drumului, deşi cu multe riscuri de alunecări sau împotmoliri într-un noroi destul de mare, l-am făcut aproape pe nerăsuflate.
  Cu adevărat tradiţia construirii bisericii într-un loc plin de păduri se vede luând fiinţă înaintea ochilor pentru că în vale se văd mândri “codri de aramă” ai Agaftonului, deşi acoperiţi de iarnă. Legenda spune că sihastrul Agafton s-a rezemat într-o zi de un stejar falnic din pădurea Baisa şi din interiorul său a auzit glasuri îngereşti cântând Troparul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. El a construit o biserică din trunchiul acelui copac, biserica având hramul sfinţilor arhangheli.

Porţi către spiritualitate

   În sfârşit am ajuns! La porţile imense ale mănăstirii, după care se văd mici crâmpeie de mister. Porţi înalte deasupra cărora se văd doar turlele verzi şi care te îndeamnă să ghiceşti ce ascund. Putem spune că drumul lung parcurs până la aceste porţi ne-a încărcat de speranţă, ne-a pregătit pentru ceea ce urma să descoperim  în spatelelor, ce păzesc locaşul sfânt, ce sunt gardieni ai păcii.                            

Mănăstirea Agafton - Sursa Wikimedia Commons 2”Deshide poarta, creştine!”

   Nu, nu am mers să colindăm, însă în momentul în care am intrat parcă am fi păşit într-o nouă dimensiune. Înaintea noastră plutea un val de pace, un sentiment de linişte. Prima gazdă apărută în cale, a fost….o pisică. Ce-i drept, la vederea noastră a fugit la picioarele măicuţelor. În sfârşit, am ajuns în spatele  porţilor! Porţi care, deschise, ne-au arătat o cu totul altă lume. O lume în care totul este ghidat de pace, o lume în care peste tot vezi calm, linişte şi în care singura îndeletnicire e viaţa sfântă avută lângă Dumnezeu. Colega mea a exclamat: ”Parcă am fi intruşi într-un spaţiu sacru, parcă am aduce profanul!” Şi DA, aşa ne-am simţit. Am intrat pe o alee şi-am întâlnit o fântână. În dreapta se afla prima chilie. Mai departe biserica-ce a fost construită între  anii 1838-1843 şi care are hramul ”Pogorârea Sfântului Duh”. Ne-am continuat drumul. Zăpada intensifica atmosfera de pace ce ne-a  cuprins sufletele. Aleea înaintează străjuită de chiliile maicilor.
   Ne-am întâlnit cu maica stare
ţă care a fost tare mirată că am mers atâta drum tocmai din Botoşani pe jos, pe o vreme de început de primăvară pentru a ajunge la mănăstire. Ne-am bucurat însă că ne-a lăsat să ne bucurăm în tihnă de ceea ce am văzut. Ne-am plimbat printre nămeţi de zăpadă, am admirat arhitectura ansamblului mănăstiresc, chiar simetria lui, ne-am uitat la măicuţele harnice care se pregăteau de primăvară, scuturând acoperişurile caselor ce le adăpostesc, de zăpadă. Am continuat, fără a şti însă că, eram la început.
Pe la mijlocul drumului, ne-au oprit două măicu
ţe care ne-au întrebat dacă ştim că mătuşi ale lui Eminescu; Fevronia, Sofia şi Olimpiada au ales să-şi petreacă viaţa la mănăstirea Agafton, iar Olimpiada chiar a fost stareţă între anii 1899-1902. Drept e că asta nu ştiam!Atunci, cu multă bunăvoinţă ne-au condus către vechea mănăstire de lemn construită de sihastrul Agafton, înconjurată de cimitirul care adăposteşte pentru odihnă pe cei care au murit trăindu-şi viaţa căutându-L pe Dumnezeu, aici la Agafton, în codrii de aramă. La capătul scărilor care ne-au adus la vechea biserică am găsit şi mormântul Olimpiadei Iuraşcu, care după cum ni s-a spus îl aştepta verile pe Eminescu care venea pe jos din Ipoteşti pentru a fi alături de mătuşile sale şi pentru a le vizita. O dovadă a acestui lucru este şi  semnătura poetului care s-a găsit pe un manuscris                       
apar
ţinând celor trei mătuşi.
Tot aici am descoperit
şi vechile chilii unde se locuia înainte şi care au fost arse din cauza că reprezentau focare de infecţie pentru că în 1959 mănăstirea a fost desfiinţată, devenind cămin de bătrâni care nu se puteau ocupa de îngrijirea chiliilor unde stăteau.
   După revolu
ţie însă mănăstirea a fost redeschisă, iar maicile s-au reîntors aici. Personal m-am mirat când am aflat că multe din ele s-au întors tot aici după ce au fost izgonite, dar după vizita la mănăstire, am înţeles de ce: au găsit aici liniştea sufletului lor, au găsit calea către o apropiere de divinitate şi şi-au legat inima de tărâmul păcii străjuit de porţi de lemn şi care şi până azi se cheamă Mănăstirea Agafton.
    Pentru noi, a meritat cu desăvâr
şire să mergem vreo 8 km pe jos pentru a ajunge aici, deoarece vizita la mănăstire ne-a înseninat ziua, ne-a adus bucurie în suflet şi ne-a încununat cu speranţă.

Reportaj recomandat de Asociatia Judeteană a Profesorilor de Limba şi Literatura Romăna Botosnai ( ALLRO – BT)

http://profesoribotosani.blogspot.ro/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *