O poveste de succes cu profesorul Nicolae Brădăţan: M-am conformat iubind oamenii „de treabă” şi ferindu-mă de „cozile de topor”

Nicolae Bradatan - Revista Ganduri - Asociatia Profesorilor de Limba si Literatura Romana - BotosaniInterviu cu un profesor: Nicolae Brădăţan:  M-am conformat iubind oamenii „de treabă” şi ferindu-mă de „cozile de topor”.

 Material realizat pentru Revista Gânduri, de Anca Ailenei, Bianca Agarafinei, Ioana Horodinschi si Ecaterina Tomoiaga eleve ale Colegiului National “Mihai Eminescu” Botosani, profesor coordonator Diana Damean.

N. Brădăţan: Vorba lui Stratan,”M-am născut de ziua mea” cu legitimaţia numărul 12.03.1943, de profesie „Nou- născut”,chiar în satul meu natal (iertaţi-mi gluma).Localitatea se numeşte Capu Câmpului, plasa Ilişeşti, judeţul Câmpulung Moldovenesc(am respectat denumirile împărţirii administrative şi teritoriale din acea vreme). Localitatea se află pe malul drept al râului Moldova ,mai jos de oraşul Gura Humorului ,de unde începe de fapt Podişul Moldovei şi Sucevei (aşa am învăţat la liceul din acest oraş).

  Căsătorit ,soţia profesoară pensionară specialitatea română-franceză,o fată licenţiată în pedagogie şi un băiat în management.

Reporter: Câţi ani ai predat la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”?

N. Brădăţan: O mică precizare: Am revenit la catedră după o întrerupere de 19 ani ,timp în care am funcţionat ca inspector şcolar;tot 19 ani am funcţionat ca profesor la acest Colegiu de prestigiu care anul viitor sărbătoreşte 125 de ani de la înfiinţare.

 

Cum aţi început cariera didactică şi cum aţi ales educaţia fizică?

 

N. Brădăţan: Simplu! M-am urcat în tren şi mi-am căutat o facultate. Pe atunci nu existau atâtea mijloace de informare. Eram pregătit să dau la biologie ,dar întrucât la educaţie fizică şi sport se dădeau cu anticipaţie probele eliminatorii pe care le-am luat cu brio, am rămas pentru o viaţă pe aceste baricade şi nu voi regreta niciodată.

 Nicolae Brădăţan

Despre copilăria dumneavoastră ce ne puteţi spune? Cum a fost în comparaţie cu una trăită în zilele noastre?

 

N. Brădăţan: Mult diferită faţă de cea a unui copil de astăzi. Era imediat după război,după o secetă cumplită,cu toate urmările ei,dar copilăria rămâne copilărie indiferent de greutăţi. Mulţumesc părinţilor,de profesie oameni „de treabă”,,iar educaţia pe care am primit-o am pus-o în patru rânduri:

                           „Părinţii îmi spuneau odată,

                             Pe vremea când eram minor:

                             Respectă coada de lopată

                             Dar nu şi coada de topor”

  M-am conformat iubind oamenii „de treabă” şi ferindu-mă de „cozile de topor”.

 

Ce satisfacţii aţi avut ca profesor al Colegiului „Mihai Eminescu”?

 

N. Brădăţan: Satisfacţii mari!Un colectiv minunat ca ţinută şi prestigiu ,iar elevii sunt dornici de performanţă. Cu echipele de volei am reprezentat de nouă ori judeţul la finalele pe ţară din cadrul Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar(de două ori cu echipele de băieţi şi de şapte ori cu cele de fete) .Rezultate:Niciodată ultimul loc! Cele mai mari?Cu echipele de fete:Campioană naţională 2005 ,trei medalii de bronz ,două locuri IV. Premii individuale la aceste finale:Oniciuc Iulia-„Cea mai tehnică jucătoare”,Iulia Parpalea:”Cea mai bună ridicătoare”,Cristina Roman:”Cea mai bună trăgătoare”,ş.a.

 

Prin ce se deosebeşte un profesor de educaţie fizică de cei de la alte discipline?

N. Brădăţan: Între profesori nu ar trebui să fie diferenţieri fiindcă fiecare disciplină are un rol bine definit în educaţie şi numai un efort conjugat al tuturor disciplinelor poate forma un om multilateral,cu disponibilităţi în cât mai multe domenii de activitate.

 

Care este cea mai amuzantă întâmplare din cariera dumneavoastră?

 

N. Brădăţan: Proaspăt „lăsat la vatră din armată” unde cam pierdusem legătura cu „civilia”,m-am prezentat la liceul la care am fost repartizat,bineînţeles cu mari emoţii. M-a întâmpinat o persoană de genul feminin. Am încercat să-i sărut mâna conform manierelor,dar şi-a retras-o spunând că, de fapt,este eleva de serviciu.

 

Descrieţi profilul profesorului viitorului.

 

N. Brădăţan:  Simplu! Ceea ce am fost noi şi ceva mai mult.

 

Un gând pentru revista noastră?

N. Brădăţan: Gând la gând cu bucurie:

               „Eu revistei voastră „Gânduri”,

                Ce apare în Botoşani

               Îi urez în  patru rânduri:

               Calitate şi „La mulţi ani!”

Interviu recomandat de Asociatia Judeteana a Profesorilor de Limba si Literatura Română Botosani – www.profesoribotosani.blogspot.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *